Dimineața de iarnă

Ianuarie… ninge…
De la fulgii de nea am învățat să las lucrurile să curgă de la sine, ei nu se grăbesc să se aseze pe plapuma pufoasă ce învelește pământul, ei dansează și se lasă purtați de curent.
Dansează, sunt veseli și când au obosit se așează.
Unii se așează lângă alți frați de-ai lor , alții se așează pe un colț de piele și se topesc, topind și-un colț de suflet.

Lasă zăpada să se așeze, lasă gândurile să curgă, să se aseze și ele, întră în corp și doar simte, ascultă cum curge timpul..

E iarnă, momentul perfect pentru a te întoarce la tine, să stai în liniște doar tu cu tine, să îți asculți corpul și să vezi încotro te îndreaptă.

Când totul în jurul tău îngheață cel mai bun mod de a te încălzi este să aprinzi focul din tine, cu grijă, nu-l porni prea tare să nu ardă tot și să se facă scrum, nici prea încet se poate stinge și atunci înghețul poate să își facă mult mai ușor loc și într-un suflet înghețat e greu să mai aprinzi ceva, nu mai poți simți caldura sufletului în locuința înghețului.

Când focul mocnește și flăcările lui dansează în acord cu fulgii de afară, sufletului îi e bine

Vineri

Săptămână aceasta a fost un roller coaster de emoții…. Cred că am ieșit din el cu zâmbetul pe buze, sau mai bine zis, am ieșit?
Încep ziua destul de devreme, dar trezitul dimineața devreme, are o grămadă de avantaje:
ai mai mult timp, nu te grăbești, poți să investești acest timp prețios în tine, meditație, sport, poți să îți setezi intențiile pentru ziua respectivă, elimini stresul și incepi cu un vibe pozitiv.
Azi, nu știu dacă am coborât din Roller Coaster, dar sunt într-o zonă liniștită, cel puțin până la răsărit așa se vede. Nu mai am încredere în zile, una nu-i ca cealaltă. Într-o zi ceea ce iți aducea zâmbetul pe buze, s-ar putea să nu o mai facă.

Într-o continuă schimbare, până la urmă ce contează în viață? Momentele? Experiențele noastre? Clipele în care ni s-a tăiat respirația?
Momentele în care am fost prezenți?

Aleg Humming-ul pentru dimineața aceasta pentru a face puțină curățenie Să vezi după ce zi….
Ultima lună din an vine cu multă magie, iar magia nu este așa ușor de manevrat precum pare. Îți trebuie experiență, multă intuiție și centrare în prezent. Ultima pentru mine se dovedește de cele mai multe ori că îmi este dificil de făcut. Azi o să exersez mai mult, 30 de minute de Humming, Mindfullnes și o zi de post.


Mantra de azi: Let it go!

Dragă Moș Nicolae,

Recunosc că anul acesta nu mai vroiam să îți  scriu pentru că aveam impresia că anul trecut ți-ai bătut joc de dorința mea, dar după mi-am amintit că ceea ce ne dorim nu este ceea ce avem neapărat nevoie. Anul acesta mă gândeam să te întreb înainte să îmi pun dorința, este ceea ce vreau ceea ce îmi doresc?
Sau am uitat să îmi doresc și doar vreau?
După cum vezi sunt puțin în ceață și cred că mi-ar prinde bine puțină lumină.  Luminează-ma!
Dacă crezi că nu trebuie să faci asta, măcar ia ceața și lasă-mă în intuneric, mă descurc mai bine, doar cu el.
Nu știu dacă e luna, sau sunt doar eu, tu știi mai bine și vreau să mă faci să înțeleg și eu…

Ajută-mă să îmi descopăr mai mult dorințele!

Aș vrea să îți mulțumesc pentru cadoul de anul trecut, deși mi-a luat ceva să îl înțeleg, mai bine mai târziu decât niciodată. Mi-e greu să îmi exprim în cuvinte recunoștința, dar știu că darurile tale m-au făcut mai puternică și vreau să le păstrez pentru totdeauna.
Știi că unele dorințe au rămas neschimbate și că aș vrea în continuare să mă bucur de zâmbetul copiilor mei și de îmbrățișarea lor și că mai mult decât atât îmi doresc să fiu o mamă bună pentru ei, să nu îi sufoc cu prea multă iubire și nici să nu îi privez prea mult de ea. Să îmi găsesc mereu dozajul potrivit pentru orice situație.
Să îi înțeleg mai mult, pentru a-i ajuta să își descopere magia din ei și din lume.

Dă-le și lor ocazia să se bucure de magia ta, așa cum m-am bucurat și eu arunci când am fost copil. Mai știi ghetuțele verzi pe care le-am primit la 5 ani? Au fost ghetuțele care m-au făcut să mă simt cea mai norocoasă și fericită fetiță din lume, pentru că au fost ceva mai mult decât mi-am dorit. Oferă-le și lor experiențe asemănătoare!

Nu vreau să cer prea multe pentru a nu-ți lua din timpul prețios, așa că închei aici pentru a lăsa loc de daruri și lui Moș Crăciun.

Schimbări

A fost mereu așa sau s-a schimbat? S-a schimbat doar percepția mea sau am lasăt să intre o rază mică de magie?

S-au schimbat atât de multe și totuși atât de puține. Ce facem cu defectele după ce le acceptăm? Le transformăm în calități? Renunțăm la ele? Uneori este ceea de ce avem nevoie, ne aduc confortul și cumva senzația că totul merge bine.

Vorbim atât de mult despre iubire, bucurie, dar atât de puțin despre tristețe, furie, frică. De ce ne simțim atât de inconfortabil când e vorba de ele, așa încât evităm să facem asta?

Constat că nu am foarte multe cuvinte să îmi descriu emoțiile atunci când vine vorba de ele. Tot caut prin sertare cuvinte care să se potrivească, să se împrietenească și să spun într-o frază ce simt atunci când sunt tristă, furioasă sau când mi-e frică. E un subiect sensibil încă, încercând să vorbești despre ele, lumea încearcă să îți distragă atenția de la ele, deși toată lumea le are.

Prin ce lumi ne mai plimbăm?

Suntem nevoiți pentru a doua oară să stam închiși în casă, iar asta deși pentru unii este dificil de făcut, pentru mine a venit, paradoxal ca o eliberare, pentru că am mult mai mult timp pentru a citi și a mă plimba prin alte lumi și alte minți.

Deși încă sunt supărată puțin pentru faptul că sunt închise sălile de sport și mi se pare chiar ciudat să spun eu asta, pentru că nu sunt o împătimită a sportului, dar chiar înainte de a intra în carantină, îmi găsisem două activități care să îmi placă și să mă facă să aștept cu drag antrenamentele. Cycling și Aerial Yoga, sunt activitățile care m-au făcut să îndrăgesc sportul și să îmi depășesc unele limite. Nu știu sigur dacă chiar activitatea în sine îmi place, sau este energia antrenoarelor care face totul să pară ușor și plăcut, oricum ar fi, aceste activități am simțit cum au înviat în mine părți din corp destul de amorțite și parcă moarte.

Ca să nu mă las cuprinsă de panică și frică și pentru a mă simți vie în continuare, am apelat la bunele mele prietene, cărțile. Cărțile au puterea de a te face să călătorești fără să ieși din casă și te pot purta în locuri de vis în foarte scurt timp, mai este și foarte ieftin, sau uneori chiar gratis.

De aproximativ două săptămâni de când s-a instaurat carantina, am călătorit în trei lumi, total diferite, dar în mod paradoxal asemănătoare.

Am călătorit în lumea lui Gabriel Liiceanu prin „Ușa interzisă” și am aplaudat curajului lui de a se expune așa, crescându-mi admirația pentru el. Cartea asta m-a făcut să mă gândesc și foarte mult la perioada în care eram studentă la Filosofie și să îmi dau seama ca trebuie să recitesc „Jurnalul de la Păltiniș”. L-am pus pe lista cărților de citit în 2021.

Din lumea lui Liiceanu din 2001, am trecut la Balzac în 1813, și am pătruns în lumea femeii la 30 de ani. Nu sunt fan Balzac și cartea aceasta a fost o lectură destul de grea pentru mine. Mă obosesc descrierile elaborate, dar cumva am reușit să duc și povestea asta până la capăt. A stârnit în mine sentimente destul de puternice și mi-a deschis mai mult viziunea asupra a ce a fost, atunci.

Aflând mai multe despre universul unei femei și al unei mame, am trecut spre o altă lume și anume spre a lui Ocean Vuong, printr-o scrisoare adresată mamei sale care nu știe să citească. E povestea de viață a unei familii, o poveste tulburătoare, dar plină de mesaje. Mai am încă puține pagini

Toate aceste trei lumi cu care m-am întâlnit, te tulbură, dar în același timp îți dau speranță.  Îți arată o parte vulnerabilă a lumii și o bucată mică de istorie.

Weekend în carantină

Ceea ce era de așteptat s-a întâmplat, suntem din nou nevoiți să ne închidem în casă, că e bine sau nu, cumva trebuie să trecem și peste această situație și să căutăm metode de a ne simți vii în propriul cămin.

E important să ne păstrăm o stare de bine și sportul este un mod bun de a face asta, ajută la neuroplasticitatea creierului, întărește musculatura, articulațiile, ne ajută să slăbim și să avem un corp tonifiat. Sunt atât de multe beneficii pe care le avem dacă facem mișcare.

Cu o săptămână înainte de a intra în carantină, am început să merg la sală. Am făcut trei ore de cycling și 2 de aerial yoga și mă simțeam de parcă am înviat. Mă simțeam mult mai energică și mai plină de viață, am început să îmi simt mușchii abfominali și chiar să fac febră musculară la abdomen, ceea ce nu făcusem de foarte mult timp.

Am fost supărată pentru că s-au închis sălile de sport și am simțit că pentru a doua oară Covidel îmi frânge aripile.

Încerc să îmi găsesc o rutină pentru a trece peste asta și să fac lucruri drăguțe și în casă. Azi dimineață am făcut zumba pentru vreo 40 de minute și 30 de minute yoga. Pe YouTube se găsesc o sumedenie de activități pe care le poți face acasă, depinde doar de tine să alegi ce iți place.

Din 15 noiembrie începe postul, cel puțin eu așa rețin, m-am gândit că e un moment bun ca să îl țin,

Magia Ordinii

Luna august am dedicat-o curățeniei și reorganizării casei. Așa că am început cu dulapurile și cu această ocazie am scos tot ceea ce era vechi și am lăsat doar lucrurile care îmi sunt folositoare și îmi aduc bucurie.


Această metodă este una preluată de la Marie Kondo care în cartea Magia Ordinii explică cum poți să îți transformi locuința într-un spațiu ordonat și permanent curat aplicând metoda KonMari, adică simplificând, organizând și depozitând.
De când am devenit mamă de trei recunosc că îmi este mult mai greu să păstrez casa ordonată, iar o casă dezordonată, îmi dă o senzație constantă de nemulțumire, așa că o reorganizare era pe capul de listă cu lucruri de făcut și necesară pentru a se schimba viața mea.


O casă ordonată și curătă îți dă o stare de armonie și te relaxează.
Marie Kondo ne îndeamnă să organizăm lucrurile în categorii: haine, cărți, hârtii și komono (diverse obiecte, bucătărie, baie, garaj, etc.) și să renunțăm la tot ceea ce nu ne aduce bucurie și nu folosim, iar pentru fiecare categorie ea dezvăluie mici secrete care te ajută să organizezi mai bine.
Ea mai spune că este necesar să faci curat o dată și bine, iar aplicând metoda ei, îți va fi mult mai ușor să păstrezi casa ordonată și curată, aducând schimbări majore în viața ta. Ea consideră că o casă este reflexia minții noastre, iar făcând ordine în casă și mintea și gândurile tale se liniștesc, viața ta se va schimba fiind mult mai conectat la ceea ce iți dorești, îți vei urma visele mai eficient și vei deveni mult mai conectat cu oamenii din jurul tău, iar la nivelul corpului nu te vei mai simți atât de obosit, vei deveni mai activ, vei reuși mai ușor să slăbești și vei mânca mai sănătos.


Ea îndeamnă să faci totul astfel încât să îți fie la îndemână, căci rostul lucrurilor este să te ajute și să îți fie de folos, nicidecum să fie o povară și un lucru în plus de rezolvat.

În procesul de selecție ea consideră că e important să ne întrebăm dacă obiectul respectiv ne aduce bucurie și să ne ascultăm corpul și sentimentele. Ea consideră că bucuria este personală și fiecare individ o simte diferit, ea descriind-o ca un „mic fior care ne face celulele corpului să crească încet, încet.”

Recunosc că tot procesul de selecție mă face să constat că am adunat o grămadă de lucruri pe care uneori nu am ajuns să le folosesc și să fiu mult mai atentă în viitor la ceea ce voi achiziționa. Mi-am dat seama că am căzut pradă consumetismului și multe lucruri le-am achizitionat deoarece erau la reducere, nefiindu-mi neapărat folositoare, ocupându-mi spațiul din casă inutil și așteptând un viitor în care le voi folosi la ceva.

„În timpul procesului de selecție, dacă găsești un lucru care nu-ți inspiră bucurie, dar nu te poți convinge să scapi de el, oprește-te un moment și întreabă-te: „Nu pot să scap de acest obiect din cauza unui atașament față de trecut sau din cauza fricii de viitor?” Întreabă-te asta pentru fiecare obiect de acest fel. Dacă faci asta, vei descoperi un tipar al calității tale de deținător al lucrurilor, care se încadrează într-una din următoarele trei categorii: atașament față de trecut, dorință de stabilitate în viitor sau o combinație a amândorura. Este important să înțelegi tiparul tău de posesor, pentru că este o expresie a valorilor care îți călăuzesc viața. Întrebarea privind ce vrei să deții este de fapt o întrebare privind modul în care vrei să trăiești. Atașamentul față de trecut și frica de viitor guvernează nu numai felul în care îți selectezi obiectele pe care le ai, ci reprezintă și criteriile în funcție de care faci alegeri în ceea ce privește fiecare aspect al vieții tale, inclusiv relațiile cu oamenii și slujba ta.”

Tartă cu dovlecel

De ce avem nevoie?
– aluat de plăcintă
– 3 linguri de muștar
– un dovlecel
– 1 ou
– 250 g smântână
– 3 roșii tăiate felii
Rulează aluatul într-o tavă, prinde-l cu o furculiță și întinde o lingură de muștar pe aluat.

Taie dovlecelul și prăjește-l în ulei sau la grătar.
Între timp, pregătește crema într-un bol. Un ou, 2 linguri de muștar și smântâna, sare și piper.


Puneți dovlecelul gătit pe aluat, crema peste și feliile de roșii și condimente după gust.
Bagă totul la cuptor la 180° pentru 45 de minute.
Poftă bună!

Suflete de sticlă

Încep săptămâna cu o recomandare de carte, o carte care poate fi începutul unei călătorii spre tine, sau continuarea unei călătorii pe care ai evitat-o sau amânat-o până acum.
Ultima carte scrisă de Gáspár György, psihoterapeut și psiholog, autor a cinci cărți și președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Suflete de sticlă este o carte despre suflet, pentru minte. O carte care ne invită să privim mai mult înăuntrul nostru, să înțelegem și să vindecăm. Este o carte care ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi și pe cei din jurul nostru.
O poveste de dragoste în care ne putem regăsi, fie în pielea lui Baltazar, fie în pielea Silviei, personajele principale ale acestei cărți. O să regăsim iubirea prezentată altfel decât în modul romantic văzut până acum. O iubire cu „subtitrări psihologice” pe care cred că fiecare persoană ajunge să o cunoască.


„Nicio persoană nu se poate accepta și înțelege pe sine, fără să-și cunoască și propria latură întunecată. Cu toate acestea, ființa umană își dorește din toată inima să nu fie nevoită să-și descopere umbrele și părțile mai puțin luminoase. Să fie lăsată să creadă că e mai bună așa cum este, că nu are nevoie de nicio schimbare sau ajustare. Să fie acceptată măcar la vârsta adultă, fără condiții și alte rezerve sau constrângeri.”


” Oamenii se așteaptă – inconștient – să primească de la viață ceea ce li s-a dat pe vremea când erau bebeluși și copii mici. Iar dacă nu-și descifrează moștenirea psihologică cu care au plecat de acasă, este ca și cum nu ar fi plecat niciodată.”

” Conflictele simbolizează calea care, uneori, duce la intimitate. Sunt obstacole peste care, dacă trecem cu bine, totul va fi puțin mai bine. Conflictele izvorăsc din diferențe, dar ne pot transforma relațiile în cele mai sigure apartenențe. În majoritatea cuplurilor, deosebirile sunt norma, asemănările sunt doar un mănunchi de dorințe. Înțelegerea și acceptarea modului în care suntem diferiți reprezintă cheia pentru a putea fi fericiți. Iar îndemânarea de a vedea viața și relația prin ochii celuilalt este ceea ce psihologii numesc empatie.

Empatia este, în esență, cuprinsul verbului ” a iubi”. ”

Sunt câteva din citatele mele preferate din această carte. Dacă v-am trezit interesul pentru a descoperi această carte, o găsiți pe Pagina de Psihologie, disponibilă cu autograful autorului și o reducere de 15%.

👉 https://www.paginadepsihologie.ro/shop/ 👈

Copilul invizibil (jurnal de bord)

Ieri mi-am propus să citesc 70 de pagini, cam atât este și prima parte din prima carte scrisă de Gașpar György.
O experiență interesantă, am evitat-o foarte mult timp pentru că știam că în ea voi găsi tristețe și părți din mine pe care nu vroiam să le înfrunt. Am citit ceea ce eu nu am avut curajul să îmi spun niciodată.


Prima parte este a doua oară când o citesc și acum am făcut-o cu mai multă atenție. Am subliniat și mi-am notat multe citate și paragrafe din carte, pentru că asupra multora trebuie să revin.


De multe ori mi se întâmplă să citesc o carte și să am impresia că îmi va schimba viața și pentru o perioadă chiar să se întâmple asta, dar în timp ce praful se așează pe carte, se așează și pe sufletul sau mintea mea și uit toate sfaturile pe care le-am primit în aceea carte.


Îmi plac mult cărțile de dezvoltare personală și am citit destul de multe, așa am ajuns să îi citesc cartea „Mindfullnes urban” de același autor. A fost prima carte din cele cinci cărți scrise de el, pe care am descoperit-o. Nu știam nimic despre autor, am găsit-o la bibliotecă și după ce am citit câteva pagini, la un moment dat mi-am dat seama că autorul este român și am căutat mai multe despre el, am ascultat și vizionat talk-ul de la Burning Bridges, din Baia Mare. Povestea lui de viață, m-a făcut să comand cartea „Copilul invizibil”, am citit câteva pagini și mi-a fost frică să continui, ieri mi-am luat inima în dinți și pixul în mână și am lăsat toate emoțiile să mă învăluie atunci când am citit. Încă încerc să le identific pe toate… încerc să identific și emoția pe care o am acum, scriind aceste rânduri. E ciudat cât de puțin știm despre emoțiile noastre. E ciudat că nu știm ce simțim și că privim cu superficialitate o parte importanta a ființei noastre, blocându-ne.

Știm cu toții că lectura este un bun mod de a călători, ei bine „Copilul invizibil” te invită la o călătorie în interiorul tău. O călătorie în care vei simți mult, iar la finalul acestei călătorii îți vei întâlni propriul copil interior, pe care poate l-ai uitat sau ascuns mulți, mulți ani.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe