Un om, între alte 7 miliarde, doar asta ești… Ești acum și asta rămâne pe vecie, paradoxal căuți nemurirea când de fapt o trăiești zilnic, fără să observi… Am uitat să mă iau în serios, am uitat să-mi iau viața în serios și am uitat că sunt unică, am uitat să-mi dau valoare, am uitat că viața mea e minunată… Acum, când mi-am amintit, când m-am trezit din beția sufletului care se hrănea doar cu suferință și căuta disperat un sens în orice altceva decât în el, acum, parcă mi-e frică… Mi-e frică să nu fie un vis, mi-e frică să nu se sfârșească… Și totuși sunt om și vreau să simt… Să simt frică, teamă, bucurie, entuziasm, tot… Promit să-mi permit să simt mai mult, să mă ascult mai mult, să fiu eu și nu o oglindire a societății, să îmi ascult simțurile mai mult decât până acum. Azi a fost o zi magică, cu momente de răsfăț și oameni minunați în preajmă… Azi a fost pace, calm, râsete, cântec și bucurie…
10picioruse 