Azi

Un om, între alte 7 miliarde, doar asta ești… Ești acum și asta rămâne pe vecie, paradoxal căuți nemurirea când de fapt o trăiești zilnic, fără să observi… Am uitat să mă iau în serios, am uitat să-mi iau viața în serios și am uitat că sunt unică, am uitat să-mi dau valoare, am uitat că viața mea e minunată… Acum, când mi-am amintit, când m-am trezit din beția sufletului care se hrănea doar cu suferință și căuta disperat un sens în orice altceva decât în el, acum, parcă mi-e frică… Mi-e frică să nu fie un vis, mi-e frică să nu se sfârșească… Și totuși sunt om și vreau să simt… Să simt frică, teamă, bucurie, entuziasm, tot… Promit să-mi permit să simt mai mult, să mă ascult mai mult, să fiu eu și nu o oglindire a societății, să îmi ascult simțurile mai mult decât până acum. Azi a fost o zi magică, cu momente de răsfăț și oameni minunați în preajmă… Azi a fost pace, calm, râsete, cântec și bucurie…

Photo by Johannes Plenio from Pexels

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: