Poezie….

Aș vrea să pot măcar o dată

Atunci când mă gândesc,

La tine,mamă dragă

Să nu mai lăcrimez

Aș vrea să nu mai doară

Cuvintele nespuse

Să înteleg izvorul

Din zările apuse

Aș vrea să vii mămică

Să stai, aici cu mine

Să-mi spui ce-i rău, ce-i bine

Să fiu, doar eu cu tine

Mi-e atât de dor și doare

Parcă mereu mai mult

Nu vreau sa merg la tine

Acolo, la mormânt

E trist, și încă doare

Și parcă îi tot mai greu

Sa îmi astampăr plânsul

Să fac asta mereu.

Mă lupt cu amintirea

Să nu te ia și ea,

Și mă cam pierd cu firea

Știindu-ți viața grea.

Photo by Dominika Roseclay from Pexels

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: