Știu că problema mea nu este societatea, știu că problema mea sunt eu însumi, poate pretind prea mult de la mine, mi-as dori să mă port mereu cu mine pentru a-mi da niște palme serioase când greșesc, aș vrea să nu mai greșesc, aș vrea să mă prețuiesc mai mult, să-mi dau valoare. Aș vrea să ma cunosc cu adevărat, dar cu cât știu mai mult cu atât parcă sunt mai departe de mine, cu atât îmi dau seama că mai am multe de învățat și să descopăr despre mine. Poate că mediocritatea mă ține captivă într-o lume din care nu mai vreau să fac parte, dar încă nu sunt pregătită pentru altceva. Captivă și limitată de ceea ce știu, știind mai mult îmi lărgesc limitele sau doar rămân captivă nevoii de a știi și nu de a fii.
Să fiu în armonie, e ceea ce îmi doresc și mult timp am considerat că armonia este lipsa negativității, dar acum nu consider asta. Mult timp am vrut să fug de negativ, fără să-mi dau seama că paradoxal negativul aduce aportul cel mai pozitiv în viața mea. Analizând viața mea am ajuns la concluzia că toate părțile negative m-au ajutat să cresc, să învăț și să îmi doresc mai mult, iar dorindu-mi mai mult am primit mai multe situații negative care m-au ajutat să devin tot mai bună, uneori fără să conștientizez asta. Pozitivul mă ajută să cresc și el, dar negativul accelerează procesul, îl face mai rapid, mai neașteptat, dar doar dacă îl accept, îl îmbrățișez și îl înțeleg, când nu fac asta, rămân blocată și îmi pierd libertatea de a alege ceea ce sunt și vreau să fiu.
Azi te accept cu totul, azi nu-ți port ură, azi sunt înțelegătoare, azi vreau să învăț și să corectez, azi te port în mine așa cum ești, o lume haotică și plină de greșeli, azi îți accept și ura și îți vindec rănile, azi te iubesc cu ura ta cu tot, azi e un dar, iar acest dar îl primesc cu brațele deschise. Azi sunt în pace, acolo sus pe munte, stau în pace până când un nou război va distruge ceea ce nu-mi doresc să port în mine.
10picioruse 