Știa de câteva zile că este însărcinată, era fericită și totuși parcă nu-i venea să creadă. Cu o seară înainte să meargă la ginecolog, o învăluia neliniștea,sufletul ei se bucura și era în extaz, dar parcă rațiunea îi spunea ca decizia luată nu e cea mai bună, că era suficient un copil, erau perfecți, nu lipsea nimic, Cezar era fericit și puteau mereu să ii ofere tot ce își dorește, era perfect, atât de vinovată că a pus capăt fericirii lui Cezar, că nu o să mai fie la fel… S-a întâmplat ceva, s-a speriat și se simțea așa că o parte din ea nu se bucură, rațiunea avea nevoie de un semn că totul e bine… Și a cerut un semn, să fie doi dacă totul e bine și cum nu se putea abține, i-a spus și lui:
– Ce zici, sunt doi? Ce spui dacă sunt doi, în loc de unul?
Când a spus asta, rațiunea nu lua în considerare că asta chiar se poate întâmpla, așa ceva nu putea accepta sau dacă s-ar fi întâmplat, nu putea să aibă nimic de a face cu semnul cerut, rațiunea încă nu crede asta, e o coincidență, dar sufletul, el știe că totul e bine și știe că e mai mult decât poate rațiunea să înțeleagă! Poate că sufletul e naiv și romantic, dar îi place așa, să fie el și cu magia sa.
10picioruse 