A fost odată ca niciodată, o mămică care se trezea de dimineață, devreme tare când încă alții erau în lumea viselor și își savura cafeaua în liniște și pace, pentru că la ora la care ea se trezea încă traficul dormea. În zilele în care reușea să poposească și ea în lumea viselor și putea să stea mai mult acolo, îi era mai greu să se întoarcă aici, uneori cu cât stătea mai puțin cu atât avea mai multă forță.
Și mămica aceasta avea o agenție de turism, care făcea călătorii în lumea viselor de mai multe ori pe zi și uneori nu era chiar simplă treaba aceasta, cu trei clienți fideli abonați la cel puțin 2 călătorii pe zi. Călătoriile aveau un program de respectat, dar întârzierile erau la ordinea zilei și nu prea se cunoaștea cine e ministrul transporturilor pentru a-i cere demisia și nu putea transporta decât un sigur pasager în călătorie, iar programul uneori depindea de ei. Pasagerii trebuiau pregătiți înainte de călătorie, pentru ca aceasta să se petreacă în cel mai frumos mod, iar durata varia in funcție de factori necunoscuți, poate uneori traficul era prea intens și trecerea frontierei era dificil de făcut, putea să dureze, de la 1 minut până la 2 ore, iar șederea lor să fie scurtă, după o călătorie destul de lungă și asta uneori o obosea prea tare, astfel încât își dorea demisia și înlocuirea ei imediată cu un alt ghid în lumea viselor.
După o zi de aproape 20 de ore în care nu a vizitat lumea viselor, ci doar a însoțit micuții, ajunși acolo, ea se întorcea extrem de rapid și silentios pentru a nu deranja un fir de praf în drumul ei spre casă sau spre următorul pasager. Pasagerii sunt pretențioși uneori, nu acceptă întârzierile, se enervează ușor și să vezi 3 pui de om în plină criză și posibilitate de calmare doar în brațe la mami e destul de solicitant și asurzitor.
10picioruse 