Acum

Mișc o iubire moartă, legănând-o lin într-un fotoliu rece și ascuns de lume, o tot leagăn și o aștept să învie la fel cum așteaptă crengile negre și dezbracate să vină primăvara. Ea vine mereu, nu îi dezamăgește, ei nu au uitat că înainte să fie, sunt.

Photo by EVG photos from Pexels

Am vrut să recuperez o viață într-o clipă și când am făcut-o clipa a murit. A murit de atâta viața, prea multă viață ucide, ucide moartea. Mor în fiecare zi de prea multă viață, uneori fără să o simt, fără să o las să vibreze nimic în mine, dar când o las mișcă tot și toate. Tic-tac, gata a plecat. A murit și a dus iubire, ură, viață, moarte, râs, plâns, toate. Când am vrut să mori, ai trăit, iar când am vrut să trăiesc am omorât orice urmă de viață din mine, până când am învățat să trăim împreună, viață și moarte în aceiași ființă, când am învățat că sunt înainte să fiu, când am acceptat moartea în viață, am început să trăiesc.

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: