De câteva zile gândurile mele se învârt în jurul subiectului Corona virus.La început, prin ianuarie și februarie nu înțelegeam panica și sincer mă cam amuza faptul că lumea își facea provizii și nu mi se parea ca ar fi o situație foarte gravă. Defapt virusul nu e așa periculos, periculoși suntem noi oamenii, pentru că nu ne pasă, de noi în primul rând, și nepăsându-ți de tine nu poate să îți pese nici de semenii tăi.
Această pandemie ne arată defapt cine suntem cu adevărat și având în vedere cât de repede avansează acest virus nu pot să spun decât că ar trebui ca omul să renunțe la superioritatea pe care consideră că o are față de animale și să conștientizeze că deși gândim, asta nu înseamnă că suntem neapărat mai buni, ci suntem la un nivel cu animalele, unii poate chiar mai jos. Animalele care trăiesc în „societate” își asumă fiecare rolul lor, iar cei slabi se lasă ghidați de cei puternici, unii oameni în schimb, nu fac asta și cred că ei le știu pe toate și știu ce e mai bine, chiar dacă îi pun în pericol pe restul.
Până ieri, diaspora era lăudată, acum este blamată… Dacă uneori te simțeai stânjenit să vorbești română în țări străine, acum te simți stânjenit să vorbești limbi străine în România, de frică să nu te huiduie lumea ca te-ai întors acasă. Nu consider o problemă faptul că îți dorești să te întorci acasă, e normal ca într-o situație de criză să vrei să stai în locul în care te simți comfortabil și să fii alături de familie, e normal să te simți speriat, dar nu e normal să pui în pericol alți oamenii din cauza spaimei tale, atunci când tu nu reușești să îți controlezi fricile punând pe alții în pericol, nu pot să te consider altfel decât prost și asta este doar părerea mea.
10picioruse 