Gemeniada express

Photo by Francesco Ungaro from Pexels

De când cu carantina, mă simt ca și în Asia Express…

-Please, let me sleep, plese. Just one night! Cam a așa mă rog și eu de copii să doarmă în fiecare seară și nu te înțeleg, vorbim total o altă limbă, poți să te pui în genunchi, poți să le explici cât de frumos vrei, ei răspund cu un „bla ba, ga” și cam atât.

Dimineața începe undeva pe la ora 3, direct cu o probă: cât de repede poți să le faci laptele fără să urle, trezind tot blocul, trecând de prima proba, treci rapid la următoarea, cântecele de leagăn pt a-i adormi pentru încă 2 ore maxim… crede-mă uneori să cânți așa de dimineață e greu, trebuie să bei măcar o gură de cafea, altfel nu îți iese nici un sunet sau la cât sunt de adormită uneori abia mă târăsc prin casă să fac laptele, darămite să cânt. Să zicem că treci cu bine cele 2 probe și ai la dispoziție 2 ore de imunitate, pot să îmi beau cafeaua, să fac sport, un duș și să imi fac rutina de dimineață, imediat urmează runda numărul 2. Uneori imunitatea este doar de 30 de minute, depinde de caz…

Ca și concurent,sunt toți concurenți din emisiune la un loc. Unori sunt echiapa Risteilor, reușesc să ma focusez și totul îmi merge bine, doar că nu am noroc la autostop, în cazul meu, somnul lor, asta mă face să conștientizez mai mult că în viața nu totul depinde numai de tine, poți să tragi cât poți tu de tare dacă nu ai noroc, nu ai….

În alte zile mă simt echipa blondelor, atunci în momentele de imunitate simt nevoia să ma machiez, să mă aranjez și să îmi acord o mare atenție, chiar dacă stau în casă. Chestia asta îmi ridică foarte mult moralul și mă ajută să fiu mult mai relaxată și mai focusată întreaga zi.

Sunt zile în care sunt Adda, alea sunt zilele în care nu mai pot, zilele în care aș vrea să plec, să nu mai îmi adreseze nimeni nici un cuvânt și zilele alea se lasă cu urlat unul la altul, eu la copii, copii la mine… În acele zile nu funcționează nimic, în acele zile nu pot să duc nici o misiune la capăt, ci mă duc misiunile pe mine la capăt…

Dar cele mai faine zile, sunt când sunt Speak și Stefania/ Bontea și Fodor, atunci totul e o caterincă, nu iau lucrurile deloc în serios, nu mă supăr dacă nu dorm, dacă nu mănâncă, nu îmi pasă, râdem, glumim, ne jucăm și ne distrăm toată ziua…

Când ajung să fiu Abagii, e destul de ciudat, mi se pare ca nimeni nu poate face lucrurile la fel de bine ca și mine, ca nimeni nu e suficient de bun și nu ia lucrurile în serios și ajung să ma simt „singur pe lume”, crezând că toți vor să mă saboteze…

Și uite așa continuă probele întreaga zi, mănânci când poți, gătești când poți și scapi când poți… Sunt zile mai ușoare, zile mai grele, depinde și ce concurent sunt…

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: