Inocență vs prostie

Am găsit un citat care m-a pus pe gânduri:

Mă gândesc cât m-am pierdut și cât m-am regăsit? Și da, m-am pierdut, am pierdut părți din mine care nu le voi mai regăsi sau cel puțin acum nu îmi imaginez vreodată că le voi regăsi… Am pierdut partea leneșă din mine și de când sunt mamă fac mult mai ușor lucruri pe care înainte mi-ar fi trebuit mult exercițiu psihic premergător activității, iar aici mă refer la gătit… Dacă înainte pentru a face o prăjitură îmi trebuia o săptămână doar să mă pregătesc pentru a intra în bucătărie, acum e suficient să spună fiu-meu cel mare că vrea pizza și într-o oră să fie gata, și nu gata că sun la pizzerie și o livrează, nu nu… Fac aluatul și toată compoziția singură…. Doamne nu mă recunosc! Dacă mi-ar fi spus cineva acum 5 ani asta, i-aș fi spus că nu mă cunoaște și nu își poate imagina cât de mare poate fi lenea în mine când vine vorba de bucătărie… Dat uite-mă că bucătăresc zilnic și chiar o fac cu drag…

Ce am regăsit în mine este mai multă iubire față de mine și asta iar e un lucru nou, pentru că la capitolul self-love nu că am stat prost, nu a existat capitolul acesta în viața mea sau dacă a existat avea doar titlu, nu și conținut, acum începe să își scrie conținutul, încep să am mai mult respect față de mine, să filtrez mai bine orice interacțiune, să profit de fiecare moment în care pot să fac ceva pentru mine și să apreciez tot mai mult tot ce sunt… Sunt un om recunoscător și norocos pentru multe lucruri din viața mea, am pierdut multe, am făcut multe greșeli, dar am învățat din ele… O persoană inteligentă învață din greșelile altora, unul prost din greșelile lui, dar și pentru a conștientiza că ești prost, ai nevoie de puțină inteligență și să îți asumi, o doză mare de curaj. Aș putea să scriu un manual despre cum să fi prost, dar nu are rost, proștii își găsesc modul lor unic de a frapa și de a-și etala prostia… O mai fac și eu, dar nu o mai numesc prostie, ci inocența și nu mă mai deranjează… Diferența dintre prostie și inocența e că prostia naște răutate, inocența e doar lipsa informației… Așa că cel mai important lucru pe care l-am pierdut odată cu momentul în care am devenit mamă, am pierdut prostia și mi-am recăpătat inocența și a doua îmi place, nu mă deranjează, inocența naște în tine o dorință de a învăța, o dorință de a fi mai bun, prostia pe de altă parte naște sentimentul de autosuficiență, de superioritate, te urcă pe un piedestal, sus de tot și te lasă acolo singur, te uiți de sus la toată lumea și arunci săgeți pline de răutate, cumva e un sistem de autoapărare, cumva îți dorești să urci și pe alții la rangul tău și crează o frustrare maximă că nu poți face asta, nu mai poți accepta diferențele și îi vrei pe toți alături de tine și să fie ca tine…

Inocența în schimb, te integrează în lume, te face parte din ea, îți dă curaj, te face să te simți parte din comunitate și te ajută să accepți oamenii din jurul tău, nu ai nevoie de confirmări, nu ai nevoie de nimic exterior ție, inocența îți dă putere asupra ta. Ea te deschide pentru a învăța lucruri noi și te ajută să crești, te face să te simți unic și să înțelegi și unicitatea celor din jur, fără să te deranjeze asta…

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: