Pregătirile de altădată

Pastele era o sărbătoare mare și toata lumea, cu mic, cu mare se pregătea și era cu totul altfel decât este acum, sau poate că doar eu le vedeam așa sau sunt locuri unde este totul cum era acum un sfert de veac…

Săptămâna Mare venea cu un bonus, vacanța, dar dacă locuiai la țară vacanța nu era chiar vacanță, aveai mai multă treabă în vacanță decât când făceai școală și începutul vacanței era începutul curățeniei de Paște, începeai cu podul casei și terminai cu pivniță și curtea, dar totul trebuia bine curățat și aranjat pentru că urmau Paștele. Se spălau geamuri, se schimbau perdele și se puneau cele de sărbătoare, se schimbau ștergurile de la icoane, cele simple erau înlocuite cu altele cu modele mult mai complexe și mult mai colorate, toate erau făcute de bunica mea, adevărate opere de artă unele din ele și uitându-te la ele erai captivat de frumusețea lor, uitând câtă muncă stătea în spatele lor. Toată casa se schimba și pe atunci nu existau decorațiuni de Paști, ci doar ștergurile și fețele de masă care dădeau casei un alt aer și altă stare, acea de sărbătoare.

Vinerea Mare te ducea la al doilea stadiu pentru pregatirile de Paști și anume la mâncare, se făceau multe foi pentru prăjituri, de dimineață și până seară mama mea împreună cu sora mea, făceau prăjituri, eu eram trimisă să culeg măcriș și frunze și flori pentru ouă. Ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu frunze strânse în ciorap și ieșeau niște modele minunate, eu încă mai fac așa ouăle.

Sâmbătă dimineață se puneau toate bunătățile în coș și erau duse la bunici pentru a fi coapte. Mă și văd ce bucurie aveam și ce zglobie alergam pe cărare până la bunici, treceam pirlaze și rupeam frunze și flori până ajungeam la bunici.

Aveau un cuptor în curte care semăna cu o casă in miniatură și mă imaginăm locuind în acel cuptor, pentru mine era o casă. Lângă cuptor era o fântână veche cu acoperiș și roată de lemn și niste scări din pietricele pe care mișunau niște furnici mici ca niște punctulețe roșii, pe acele scări se așezau toate tăvile cu bucate înainte de a fi coapte, iar eu mă jucam cu roata de la fântâna, crezandu-mă un marinar la cârma unui vas și alergam dintr-o parte în alta, să nu cumva să mă las ademenită de mirosul care venea de la cuptor. Se coceau în el pomene, cozonacii, pasca și friptura de miel. Veneau și niște vecini la cuptorul acela magic și până se coceau se mai vorbea de cum era odată și cât de schimbată e acum lumea….

Când toate erau gata, își luau iar coșurile în spate, acum pline de bunătăți coapte și luam din grădina bunicii un buchet mare de flori și plecam spre casă, unde așteptam cu nerăbdare a doua zi să putem mânca din toate…

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: