Vinul

În urmatoarea noapte, m-am întors la ea, aceeași cameră, aceeași muzica care mă chema spre ea… Ea mă astepta, iar eu mergeam spre ea în același ritm în care am mai făcut-o până acum… Într-o mână aveam sticla de vin și în cealaltă aveam paharele, m-am așezat, ea și-a dat părul de pe fața cu aceleași mișcări line pe care le făcuse și înainte, aceleași gesturi.
A stat așa și m-a privit preț de câteva secunde, o priveam și eu nesigură, dar sigură că vreau să continuăm… Am pus sticla pe masă și am pus și paharele, care în liniștea aceea profundă, ciocnindu-se au scos cel mai frumos sunet… Ea a zâmbit, subtil, atât cât să intre o rază de lumină în mine să mă asigure că totul va fi bine. A scos un tirbușon pe masă și m-a îndemnat din priviri să deschid sticla, nu spunea nimic, stăteam în tăcere și ne priveam în ochi, fără să mutăm deloc privirea în altă parte.
Ea știa că urma să aduc vinul și paharele, dar știa că nu mă voi gândi la toate și voi uita ceva. A adus ea tirbușonul sau poate l-a avut cu ea din prima seară, așteptând acest moment. Cred că știa mai bine ca mine tot ce se va întâmpla. Sunetul vinului turnat în pahar nu mă facea decât să mă gândesc că e plăcut să fiu acolo în față ei, nu mă mai simteam îngrozită de privirea ei, mă intimida, dar totuși îmi doream să rămân acolo cu ea.
Am ciocnit și am dus paharul la gură, când a început să sune una dintre melodiile mele preferate, o priveam nedumerită iar ea și-a întors privirea spre stânga, acolo unde era un pick-up, mi-a zâmbit și a ridicat din spânceană făcându-mă să înțeleg ca știa, știa totul.
Fly me to the moon în curând avea să îmi invadeze urechile și trezea în mine pofta de a dansa, dar am rămas pe scaun cu paharul de vin în mână și am băut, uitandu-mă la ea cum se ridică de pe scaun și urcă ușor pe masă și începe să danseze…
Purta o rochie cu umerii căzuți, albă cu buline negre, cu un volan care îi acoperea brațele și sânii, restul rochiei i se mula perfect pe corpul ușor bronzat. Nu era vulgară, era senzuală și modul în care dansa pur și simplu mă captiva, dar încă nu aveam curajul să dansez și eu. Eu eram într-un hanorac lung, care eram sigură că îmi acoperă fiecare imperfecțiune a corpului și pantaloni de trening la fel de largi, nu aș putea nicidecum să am ceva mulat pe un corp ca al meu, dar ea… Ea poate, ea era perfectă.
Dansa pe masă și pur și simplu se contopea cu muzica, șoldurile ei se unduiau pe fiecare notă de parcă muzica ar fi ieșit din ea și ea era cea care o crea. La mijlocul melodiei, mi-a făcut semn să urc și să dansăm împreună. Am pus paharul pe masă și am urcat, am început să dansez și eu alături de ea, la început timid, apoi încet încet, îmi intram și eu un ritm, când deodată se aude un zgomot parcă din altă cameră și muzica se oprește, se oprește si ea și îmi face semn să plec, eu rămân nemișcată spunându-i din priviri că vreau să rămân… Ea îmi spune:

-Pleacă! Ne mai vedem…