Noaptea

Nu m-am trezit, am ieșit din cameră și am ajuns într-un loc nou, vis nou.
Era plin de animale moarte, semăna cu un abator dar totul era într-o atmosferă macabră, unele animale jupuite de piele își zdrobeau singure capul de pereți, altele erau deja moarte și își țineau toate privirea ațintită asupra mea. Peste tot vedeai carne, inimi, organe, sânge.
Prima dorința a fost aceea de a fugi, am căutat cu privirea o ieșire, dar nu era niciuna, ușa pe care intrasem eu deja se închisese. M-am hotărât să rămân, era un vis și avea să se termine, visele nu durau mult, am închis ochii, m-am așezat lângă un perete, mi-am pus capul în genunchi și așteptam să treacă, în curând aveam ori să mă trezesc ori să ajung în alt vis, ori aveam să mă întâlnesc din nou cu ea. Eu îmi doream să mă văd din nou cu ea.
Mirosul ei nu îl mai simțeam, acum se simtea doar mirosul de hoit și sunetul capetelor care se zdrobeau de pereți.
Îmi venea să urlu, dar în vis nu poți urla, nu ai voce, te sufocă urletul și parcă te afundă și mai mult în toată starea de care vrei să scapi. Am vrut să plâng, dar nici asta nu am putut, stăteam acolo priveam și așteptam să se termine. Orice încercam să îmi imaginez era rapid ucis de zgomot și de mirosul din acea cameră, iar când deschideam ochii privirea acelor animale simțeam că îmi sfâșie sufletul, deja prea obosit de despărțirea cu ea.
Am închis din nou ochii și mi-am propus să nu îi deschid până când se termină. La un moment dat sunetul s-a oprit, era liniște și simțeam cum mirosul urât devine din ce în ce mai subtil până când avea să dispară
Aici era mai bine, mai cald, mai plăcut. Nuanțe de bej s-au instalat pe retina mea, era plăcut, liniștitor. Eram ca într-o vale, unde se vedeau dealuri și valuri de culoarea cafelei cu lapte ce se mișcau. De jur împrejur doar bej în nuanțe mai deschise sau închise. După visul  de dinainte mă simțeam atât de frântă, încât am hotărât să mă întind și să mă gândesc la ea, puteam acum să îi simt din nou parfumul, puteam să mi-o imaginez din nou cum mă privea, puteam să o văd din nou cum dansează. Am stat acolo întinsă până când am adormit.

Photo by Matheus Viana from Pexels

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: