Cum bei cafeaua? Eu o beau așa cum e ea… Amară
Nu-mi place să îi pun zahăr, după părerea mea o strică și nu văd rostul…Pentru o perioadă destul de lungă am băut cafeaua cu zahăr, apoi am încercat să o beau fără și de atunci, îmi place mult mai mult așa cum e ea…
Citisem la un moment dat că persoanele care își beau cafeaua fără zahăr au probleme psihice și sunt chiar psihopate… O fi așa? Avem nevoie doar de o cafea pentru a cunoaște un om? De a înțelege cum funcționează psihicul lui? Au trecut și cercetătorii la exoterism și doar cu o cafea îți pot ghici starea?
Oare dacă ai nevoie de ceva amar pentru a te trezi la viață, ai neapărat probleme psihice?
O linguriță de zahăr poate să facă o diferență atât de mare? Oare linguriță aia de zahăr nu e mascarea realității?
Văd gusturile amar și dulce la fel cum sunt fericirea și suferința. Suferința este cea care stă la baza evoluției noastre, nu e ceva rău, e ceva necesar. În momentele de fericire, stagnezi. În momentele în care suferi faci orice pentru a opri asta, cauți soluții și asta te ajută să crești, să devii mai bun.
Oare nu este la fel și cu cafeaua? O cafea amară fiind la fel cu suferința și necesară pentru a ne trezi, iar o cafea dulce doar ne ține încă în somnul dulce din care ne-am trezit, dar pe care încă nu suntem pregătiți să îl abandonăm?
10picioruse 