-Bună dimineața! Bine ai venit la noi dragă toamnă, așează-te și vino să ne bem cafeaua împreună, să îmi spui ce îmi aduci odată cu tine și ce vei lua.
A venit, am băut cafeaua, dar nu mi-a zis nimic, ea nu vorbește, ea face doar frunzele să cânte. Îmi aduce uneori melancolie, dar știu că îmi aduce și multe roade. De fiecare dată când mă gândesc la toamnă, îmi vine în minte poezia Toamna de Demostene Botez:
„Toți acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna au roade bogate
Au și fructe, și bucate ,
Mere,
Pere,
În panere.
Prune
Bune
Și alune,
Și gutui
amărui,
Cu puf galben
Ca de pui.
Și tot felul de legume,
De nu le mai știi pe nume.”
Toamna este anotimpul recoltei, nu doar recoltei agricole, ci și emoționale, toamna ne putem bucura de roadele muncii întregului an, poate fi temelia unor noi începuturi și poate să schimbe sentimente, stări, poate chiar și oamenii la fel cum schimbă frunzele copacilor.
Toamna, deși la venirea ei îmi aduce o stare de melancolie, pe parcurs mă face să mă îndrăgostesc de ea, are un farmec aparte, face artă peste tot pe unde trece și ne încântă privirea cu minunatele tablouri pe care le creează cu frunzele copacilor.
Consider că fiecare anotimp are farmecul lui, dar toamna este specială. Primăvara totul prinde viață, vara se dezlănțuie energică, iar toamna apleacă totul în calea ei, iar când pleacă nu mai rămâne nimic.
Toamna dă și ia după măsură, totul în timp ce face un spectacol minunat de culoare și ploi. Mă hotărăsc să mă încred în ea, ea știe mai bine ce trebuie să ia și ce trebuie să dea!
Să înceapă toamna și să ne aducă roadele muncii și ne ia tot ce nu avem nevoie!
Vară îți mulțumesc pentru căldura ta și pentru momentele energice!
Toamnă, te-aștept de acum vreo trei luni la cafea!
10picioruse 