Încă din copilărie suntem avertizați asupra unui fapt care este categoric interzis și sancționat încă din băncile școlii, iar acesta este copiatul. Dar crescând ajungem la maturitate și fără să vrem ajungem să copiem tot ce e în jurul nostru, iar asta mă face să aprofundez mai mult acest subiect și să mă întreb ce este atât de rău cu copiatul?
Hai să incepem cu începutul și anume cu școala, știi când dădeai o lucrare de control și profa era cu ochii pe toată lumea pentru ca nu cumva să copiați, tu sau colegii tăi? Lucrările de control se dădeau pentru evaluarea cunoștințelor, iar prin faptul că încercai să copiezi arată un singur lucru, dacă e să aprofundăm din punct de vedere psiholog și anume faptul că nu ai încredere în tine și fugi de tine cu adevărat.
Dar hai să vedem în viața de zi cu zi, oare este la fel copiatul? La noi în România consider că copiatul este chiar o cultură, ceea ce e destul de grav și un semn mare de avertizare asupra originalității noastre ca popor, iar sancțiunea pe care o primim este nefericirea, un preț destul de mare, zic eu.
Poate că nu ești de acord cu mine și nici nu trebuie să fii, dar dacă e să dăm o privire generală a unui aspect destul de vizibil, atunci când mergi printr-un oraș din Romania, observi că majoritatea persoanelor poartă aproape aceleași haine, stil vestimentar, brandu-uri? E un lucru destul de superficial la prima vedere, dar spune atât de multe de noi ca oameni. Spune faptul că nu mai căutăm în adâncul nostru pentru a vedea ceea ce ne place nouă cu adevărat, ci ne place ceea ce îi place vecinului pentru că deja ai văzut că el este acceptat pentru gusturile lui și nu merită să vezi ceea ce iți place ție,ci mergi pe „mână lui”.
Așa ajungem să ne facem rate la bancă și să ne luăm mașini pe care nu ni le permitem doar pentru că are și vecinul, iar asta crezi că îți aduce o validare din partea societății, dar rămâi cu vesnica frustrare. Oricât de multe lucruri ai face, cumpăra nu îți aduc mulțumirea și știi de ce? Pentru că nu e ceea ce iți dorești, e ceea ce își dorește altul sau poate că și celălalt e la fel de nefericit ca tine.
Nu am făcut lucrurile pe care le-au făcut ceilalți, am încercat mereu să fac ceea ce îmi place mie și să caut mereu în adâncul sufletului meu, ceea ce mă reprezintă și de foarte multe ori s-a întâmplat să îmi fie copiate unele acțiuni sau poate chiar și munca, dar mereu m-am gândit câtă indiferență față de sine ascunde acest mic gest, uneori poate fi considerat o sinucidere a sinelui și un regres de la stadiul de om, la cel de oaie. Știți că la oi, există spiritul de turmă, e suficient una să o ia la vale și restul o urmează fără să clipească. Cam așa sunt și oamenii atunci când copiază, orbi de ce e în sufletul lor și dornici de validare din partea societății, dar aceea validare nu o vor obține decat privind înăuntrul lor.
„Există două grupuri de oameni: turme și persoane inteligente. Deoarece turmele au superioritate numerică, indivizii inteligenți rămân slabi în determinarea destinului potrivit al țării! Soluția: Împrăștie turma, împuternicește indivizii!”
Mehmet Murat Ildan
„Dacă toată lumea gândește la fel, atunci nimeni nu gândește.”
George S. Patton
10picioruse 