În unele zile sunt momente în care simți nevoia de a face o schimbare și de a da total o altă întorsătură evenimentelor din acea zi. Așa s-a întâmplat ieri după ce am terminat de făcut mâncarea, m-am hotărât să fac ceva ce îmi doream de mult timp și am tot amânat, spunând că nu e momentul potrivit. M-am hotărât să urc pe Creasta Cocoșului, iar în 10 minute eram gata de plecare, nu am stat foarte mult pe gânduri, mi-am luat trei litri de apă, un sandwich, căștile și telefonul și în mai puțin de o oră, eram pe Gutin, la Hanul lui Pintea, cu ghiozdanul în spate și am luat-o prin pădure în căutare de liniște.
Am pornit destul de târziu, la 15: 40 am început drumeția mea de la Han spre Creastă. Drumul acesta îl făcusem în urmă cu zece ani pentru prima dată și îmi doream mult de tot să revin. Și iată-mă la diferență de zece ani, cu zece kilograme în plus, pe un drum pe care l-am parcurs cu același entuziasm.
Prin pădurea prin care cândva Pintea Viteazul haiducea, am mers și eu preț de 15 minute după care, chiar la ieșire, o priveliște frumoasă te așteaptă. Acolo se întinde Poiana Boului care ascunde un drum vechi pe care oamenii porneau demult spre Buda și Viena, dar mai ascunde și Fântâna cu Galbeni. Acolo se spune că Pintea și-ar fi ascuns comorile, într-o pivniță săpată în munte, care s-ar deschide doar în noaptea Învierii. Legendele despre comori au atras mulți curioși în zonă, la fel și pe , găsind comoara cea mai de preț, liniștea.
Deși mi-am pus căștile cu mine, în dorinta de a asculta muzică pe traseu, locul acela minunat mi-a încântat urechile cu o muzică compusă doar de cântecul greierilor, al vântului care legăna frunzele copacilor și iarba care se înclina în prezența lui.
Traseul nu este unul greu, este accesibil oricarui om. Eu l-am făcut în grabă, pentru a nu prinde apusul prin pădurile Gutinului, dar îl recomand să vă alocați timp pentru a savura locul și vă lăsa imaginația să vă poarte în trecut.
Lăsând în spate Poiana Boului, am ajuns în Rezervația Creasta Cocoșului, recomandată de National Geographic ca unul dintre cele mai bune locuri de vizitat pentru 2014, dar merită văzută în orice anotimp și în orice an. Ea te așteaptă acolo tăcută, cu crestele ascuțite îndreptate spre cer.
Nu știu cu exactitate legenda formării acestui loc dar eu încă sunt cu gândul la legenda uriașilor și mă gândeam că poate e mărturia existenței vreunui Cocoș uriaș, de-al lui Cingălau. Mă gândeam că poate sub aceste stânci reci zace trupul cocoșului care în trecut dădea trezirea în Țara Maramureșului, iar acum poți să stai pe creasta lui pentru a vedea locul în care el a cântat cu atât de mult drag.
10picioruse 