Parentingul în România este un subiect destul de delicat, deoarece mulți fug de acest subiect, ca dracul de tămâie.Ceea mai des întâlnită espresie atunci când deschizi subiectul parenting este ” mama și tata nu au avut nevoie de parenting și au făcut o treabă foarte bună”, dar cât de sănătoși suntem din punct de vedere psihic? Cât de bine ne cunoaștem emoțiile? Cât conștientizăm relațiile pe care le avem și câți ne luptăm cu demonii noștri interiori pentru a ne înțelege? Conform statisticilor suntem undeva pe la capăt de clasament.
Pe vremuri creșterea copiilor se transmitea de la mamă la fiică, iar bunicile noastre deveneu mame la vârste destul de fragede, unele fiind chiar copile în momentul în care își țineau copiii în brațe.
Bunicii mei atunci când au devenit părinți nu știu cât erau de conștienți de minunea care li se întâmpla, iar la momentul respectiv copii erau priviți mai puțin ca niște ființe umane ci doar ca niște ființe care trebuie să se supună părinților fără să opună rezistență și fără comentarii, altfel primeau rapid eticheta de copil rău. Dacă privim în spate, la momentul în care marea majoritate a bunicilor noștri au devenit părinți, în lume exista un conducător care folosea lagare de concentrare pentru a extermina alții oameni pe care îi considera inferiori rasei ariane. Așadar putem spune că la nivel global încă lumea nu avea o perspectivă tocmai sănătoasă asupra ființei umane, în special a copiilor.
În ultimele decenii psihologia a avansat foarte mult, iar descoperirile științifice au demonstrat că impactul anilor de copilărie ne influențează în proporție foarte mare viața noastră de adult. Chiar dacă suntem ființe unice și elaborate, creierul nostru funcționează în mare parte la fel. Deși nu îți cunoșteau prea bine emoțiile și psihicul uman, strămoșii noștri au intuit importanța celor șapte ani de acasă. Există o vorbă atunci când cineva nu se comportă adevact, cum că i-ar lipsi cei șapte ani de acasă.
Ei bine părinții noștri nu au știut asta la momentul în care noi am venit pe lume, iar dacă analizăm puțin copilăria lor și contextul social în care ei au crescut, putem doar să le mulțumim că suntem sănătoși și să fim recunoscători că noi avem șansa de a vindeca și repara acolo unde este cazul.
Părinții noștri au crescut într-o perioadă destul de dificilă pentru România, copilărind și crescând într-o țară comunistă în care valorile și universul de cunoaștere era îngrădit. Iar dacă crezi că concepțiile despre copii la momentul respectiv erau unele corecte și de urmat, urmărește acest video și gândește-te ce viziune asupra lumii își putea face un copil crescut în astfel de condiții.https://www.youtube.com/embed/1qjkG531RWU?version=3&rel=1&showsearch=0&showinfo=1&iv_load_policy=1&fs=1&hl=ro&autohide=2&wmode=transparentAcest video este unul cu un foarte mare impact emoțional.
Parentingul nu este despre a-l pune pe un copil pe un piedestal și a îi oferi totul, ci este despre a-l înțelege și a cultiva o relație sănătoasă și autentică cu el. Este despre a te vindeca pe tine în primul rând pentru a-i putea oferi lui înțelegerea și posibilitatea unei vieți trăite conștient și de a fi cea mai bună versiune a sa.
Parentingul în primul rând ar trebui să fie despre tine, despre a te înțelege tu pe tine, de a te ierta și de a-ți oferi șansa unei vieți conștiente și în armonie.
10picioruse 