E toamnă. Frunzele cad din ce în ce mai mult, temperaturile mici sunt tot mai dese, iar ploile și-au făcut destul de mult loc în viața noastră.
Copacii înca nu sunt complet dezbrăcați, mulți Încă își poartă haina verde, răsăritul e acum mult mai târziu și dă ocazia mai multor oameni să îl admire, dar cine mai are timp să urmărească un răsărit când sunt pline cazurile de Covid.
Încă soarele nu a răsărit, iar eu îmi beau cafeaua pe balcon, vederea e la stradă, iar strada nu e pustie, începe cursa pentru viteză și din când în când o mașină în viteză îmi perturbă liniștea.
E sâmbătă, dar asta nu e o piedică pentru a-ți vinde timpul, acum e și mai scump, iar asta poate fi explicația pentru graba unora de a ajunge cât mai repede la servici.
Începe încet-încet să se transforme cerul într-o mare destul de incertă azi. Își schimbă culoarea de la albastrul închis, la un albastru deschis împânzit de nori. O păsărică se mișcă în copacul din fața balconului meu, s-a mutat pe altă creangă să mai doarmă puțin.
E lumină deja, dar luminile de pe stâlpi rămân în continuare pornite, așa doar să fie mai multă lumină, preț de câteva minute. S-au stins în timp ce scriam, sincronizate aproape perfect cu răsăritul.
Deja motoarele mașinilor anunță că dimineața a venit, iar noaptea e doar un vis.
A început ziua, a început agitația, a început o nouă zi.
Această nouă zi, sper să facă mai multă lumină în sufletele noastre, să lumineze și în interior preț de câteva minute și soarele și lumina stâlpilor de pe marginea străzilor.
Să fie o zi cu pace și optimism!
10picioruse 