Prin ce lumi ne mai plimbăm?

Suntem nevoiți pentru a doua oară să stam închiși în casă, iar asta deși pentru unii este dificil de făcut, pentru mine a venit, paradoxal ca o eliberare, pentru că am mult mai mult timp pentru a citi și a mă plimba prin alte lumi și alte minți.

Deși încă sunt supărată puțin pentru faptul că sunt închise sălile de sport și mi se pare chiar ciudat să spun eu asta, pentru că nu sunt o împătimită a sportului, dar chiar înainte de a intra în carantină, îmi găsisem două activități care să îmi placă și să mă facă să aștept cu drag antrenamentele. Cycling și Aerial Yoga, sunt activitățile care m-au făcut să îndrăgesc sportul și să îmi depășesc unele limite. Nu știu sigur dacă chiar activitatea în sine îmi place, sau este energia antrenoarelor care face totul să pară ușor și plăcut, oricum ar fi, aceste activități am simțit cum au înviat în mine părți din corp destul de amorțite și parcă moarte.

Ca să nu mă las cuprinsă de panică și frică și pentru a mă simți vie în continuare, am apelat la bunele mele prietene, cărțile. Cărțile au puterea de a te face să călătorești fără să ieși din casă și te pot purta în locuri de vis în foarte scurt timp, mai este și foarte ieftin, sau uneori chiar gratis.

De aproximativ două săptămâni de când s-a instaurat carantina, am călătorit în trei lumi, total diferite, dar în mod paradoxal asemănătoare.

Am călătorit în lumea lui Gabriel Liiceanu prin „Ușa interzisă” și am aplaudat curajului lui de a se expune așa, crescându-mi admirația pentru el. Cartea asta m-a făcut să mă gândesc și foarte mult la perioada în care eram studentă la Filosofie și să îmi dau seama ca trebuie să recitesc „Jurnalul de la Păltiniș”. L-am pus pe lista cărților de citit în 2021.

Din lumea lui Liiceanu din 2001, am trecut la Balzac în 1813, și am pătruns în lumea femeii la 30 de ani. Nu sunt fan Balzac și cartea aceasta a fost o lectură destul de grea pentru mine. Mă obosesc descrierile elaborate, dar cumva am reușit să duc și povestea asta până la capăt. A stârnit în mine sentimente destul de puternice și mi-a deschis mai mult viziunea asupra a ce a fost, atunci.

Aflând mai multe despre universul unei femei și al unei mame, am trecut spre o altă lume și anume spre a lui Ocean Vuong, printr-o scrisoare adresată mamei sale care nu știe să citească. E povestea de viață a unei familii, o poveste tulburătoare, dar plină de mesaje. Mai am încă puține pagini

Toate aceste trei lumi cu care m-am întâlnit, te tulbură, dar în același timp îți dau speranță.  Îți arată o parte vulnerabilă a lumii și o bucată mică de istorie.

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: