A fost mereu așa sau s-a schimbat? S-a schimbat doar percepția mea sau am lasăt să intre o rază mică de magie?
S-au schimbat atât de multe și totuși atât de puține. Ce facem cu defectele după ce le acceptăm? Le transformăm în calități? Renunțăm la ele? Uneori este ceea de ce avem nevoie, ne aduc confortul și cumva senzația că totul merge bine.
Vorbim atât de mult despre iubire, bucurie, dar atât de puțin despre tristețe, furie, frică. De ce ne simțim atât de inconfortabil când e vorba de ele, așa încât evităm să facem asta?
Constat că nu am foarte multe cuvinte să îmi descriu emoțiile atunci când vine vorba de ele. Tot caut prin sertare cuvinte care să se potrivească, să se împrietenească și să spun într-o frază ce simt atunci când sunt tristă, furioasă sau când mi-e frică. E un subiect sensibil încă, încercând să vorbești despre ele, lumea încearcă să îți distragă atenția de la ele, deși toată lumea le are.
10picioruse 