Dimineața de iarnă

Ianuarie… ninge…
De la fulgii de nea am învățat să las lucrurile să curgă de la sine, ei nu se grăbesc să se aseze pe plapuma pufoasă ce învelește pământul, ei dansează și se lasă purtați de curent.
Dansează, sunt veseli și când au obosit se așează.
Unii se așează lângă alți frați de-ai lor , alții se așează pe un colț de piele și se topesc, topind și-un colț de suflet.

Lasă zăpada să se așeze, lasă gândurile să curgă, să se aseze și ele, întră în corp și doar simte, ascultă cum curge timpul..

E iarnă, momentul perfect pentru a te întoarce la tine, să stai în liniște doar tu cu tine, să îți asculți corpul și să vezi încotro te îndreaptă.

Când totul în jurul tău îngheață cel mai bun mod de a te încălzi este să aprinzi focul din tine, cu grijă, nu-l porni prea tare să nu ardă tot și să se facă scrum, nici prea încet se poate stinge și atunci înghețul poate să își facă mult mai ușor loc și într-un suflet înghețat e greu să mai aprinzi ceva, nu mai poți simți caldura sufletului în locuința înghețului.

Când focul mocnește și flăcările lui dansează în acord cu fulgii de afară, sufletului îi e bine

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: