Dimineață cu aromă de cafea și dor de așezat gânduri pe hârtie… Nu știu dacă e de la lună plină sau un vânt care aduce schimbarea îmi bate ușor pe lângă umeri.
Începutul deși vine cu entuziasm, uneori vine și cu multe frici pe care hotărasc să nu le ucid ci să mă împrietenesc cu ele și să le iau cu mine la fiecare pas.
Pe drumul care se așterne în fața mea totul e nou și purtând frica la fiecare pas, poate asta mă va ajuta să fiu mai chibzuită, să cântăresc mai bine fiecare decizie.
Cineva îmi spunea odată „curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci asumarea ei”, dar linia e atât de subțire între curaj și lașitate. E bine să lași frica să te cuprindă, dar să nu o lași să te domine, atunci când domină ajunge să te înghețe și să nu te mai lase să acționezi.
Mai e și dorul care în dimineața asta s-a hotărât să îmi țină companie la cafea, un dor nebun de mine, de ce eram acum un an și nu mai sunt acum. Mă întreb unde m-am pierdut și când am să găsesc drumul spre casă? Oare drumul pe care pășesc acum încet mă va duce mai aproape de mine?
Cândva, undeva am uitat să mai fiu eu, am uitat să îmi ascult sufletul și am uitat să mă mai bucur de tot ce mă înconjoară, am uitat că bucuria și recunoștința trebuie cultivate și ingrijite în fiecare zi, că zâmbetele false se simt și râsetele care nu sunt din adâncul inimii scoase lasă în urmă doar goluri.
Aleg „Love is a bitch” de la Two Feet să-mi seteze ritmult dimineții…
I promised myself not to slip back into old habit
‘Cause heartbreak is savage and love is a bitch…
Iubirea nu e o curvă, ești o curvă când nu alegi iubirea, iar azi eu vreau sa aleg iubirea…
Aleg să mă iubesc și să iubesc tot ce mă înconjoară…
10picioruse 