Sunt născută la începutul anilor ’90 și sunt generația aceea care a crescut odată cu tehnologia și care a trăit progresul tehnologiei.
Mă ia nostalgia când mă gândesc ce îndepărtată e copilăria mea și cât de greu de înțeles pentru copii mei. Le explic că pè vremea mea, muzica venea de undeva, de obicei de pe banca casetei cumpărate din piață.
Primul meu telefon a avut butoane și jucam râmă, dacă vroiam să caut ceva pe Google, trebuia să merg la cel mai apropiat calculator sau Internet Cafe. Acum totul e la un click distanță.
Progresul tehnologiei este unul incredibil în ultimii 30 de ani și mi-a ușurat destul de mult viața.
Acum nu aș vedea o zi din viata mea fără nelipsitul smarphone, care îmi ușurează personal foarte mult munca. Acum mi-e mult mai ușor sa întru în contact cu clienții mei, uneori nu mai e necesar nici măcar sa mai merg la birou. Cu ajutorul telefonului, acum pot să am întâlniri direct de acasă. Nici să te machiezi nu mai e nevoie, aplici un filtru și și arăți de parcă ai întinerit cu 10 ani. Eu personal, încă aștept filtrul care să mă coafeze. Un filtru care să-mi aranjeze părul, chiar m-ar salva în zilele în care părul meu se încăpățânează să stea cum vrea el.
Dar asta nu e singurul mod în care tehnologia mă ajută. Atunci când sunt în pană de idei și nu știu ce activități să mai fac cu copiii, atunci când nu știu ce să gătesc, atunci când nu știu ce destinație să aleg, sau când am rătăcit drumul, mă scoate din încurcătură un telefon sau orice alt device.
Pot spune că omul care sunt azi, sunt datorită tehnologiei, deoarece asa am reușit să mă autoeduc, să caut informație de calitate și să caut moduri prin care să-mi vindec și repar defectele. Am multe lucruri de îmbunătățit la mine, iar prin intermediul tehnologiei pot să fac asta mult mai ușor. Pot să particip la cursuri care sunt susținute din celălalt capăt de lume, la care acum 20 de ani nu as fi avut acces nicidecum.
Soțul meu este pasionat de gaming, eu mai mult de sport și călătorie, dar cumva pasiunea lui a ajuns mai rapid la copii. Băieții abia așteaptă ziua de sâmbătă pentru a se putea juca Roblox. Deși la început am fost categorică în ceea ce privește jocurile și nu vroiam să le ofer acces spre ele, încet-încet mi-am dat seama că nu mă pot opune și cu un program bine stabilit le-am permis accesul la manete, o zi pe săptămână. Mie oricum mi se pare amețitor cât de bine manevrează maneta la vârsta lor, având în vedere că eu nu am foarte bune abilități la niciun joc, am încercat să joc FIFA, să conduc mașini sau să trag cu arma, dar niciodată nu am reușit sa controlez prea bine un caracter din spatele unei manete. Așa că știu că în curând copiii mei, vor râde de mine pentru că nu voi fi mama aia cool care se va juca cu ei, ci voi fi mama aia care nu reușește sa țină în mână o manetă.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2022.
10picioruse 