Picnic Întrerâuri

Prima zi de vară pentru noi. Cele 10 piciorușe au plecat la picnic să alergăm desculți puțin prin iarbă și să ne bucurăm de natură.
Locul spre care am pornit nu ne este atât de familiar, am fost o singură dată acolo pentru ședința foto „Trash the dress”. Nu ne aminteam exact cum se ajunge, dar gps-ul ne-a dus la locație.
„Intrerâuri” a fost locul pentru care am optat, iar odată ajunși ne-am găsit un petic de pământ lângă pădure, unde am fost doar noi.
Vântul s-a jucat puțin cu Aris, el fiind destul de nedumerit de ceea ce se întâmplă, se încrunta la el și îi facea semne să se arate sau să îl lase în pace, dar vântul un poznaș nu l-a lăsat până nu s-au împrietenit.
Ariana a fost fascinată de cântecul păsărilor, își intorcea capul dintr-o parte in alta în funcție de unde se auzea sunetul, poate poate le vede. Ar fi pornit în căutarea lor, e atât de curioasă.
Cezar nu a fost atât de încântat când am ajuns, dar după puțin timp, i-a plăcut și lui atât de mult încât nu și-ar mai fi dorit să plece.

Am privit cerul și am lăsat imaginația să le dea viața norilor, creând personaje hazlii, am urmărit furnicile care ne-au întâmpinat voioase și ne-au lăsat să stăm liniștiți, erau prea ocupate să care mâncare în mușuroaiele lor.
Cam la 30 de minute după ce am ajuns, am simțit că cineva ne privește și ne urmărește din umbră, era un sărman ied, bolnav, slăbit și pierdut de restul turmei. A ieșit din umbră și s-a așezat la marginea pădurii, doar să își arate prezența, soțul meu s-a apropiat de el și nu a plecat, a rămas acolo, abia când a auzit că se apropie turma a fugit înapoi în pădure. I-am spus ciobanului de ied, iar acesta a mers și l-a luat, imediat a apărut și capra care avea o privire speriată, parcă ne întreba din priviri ce s-a întâmplat și făcea cercuri în jurul iedului să înțeleagă ce e cu el. Sinceră să fiu, îmi venea puțin să plâng, gandindu-mă la ce simte ea în acele momente, o vedeam doar ca pe o mamă căreia i s-a întâmplat ceva cu puiul. Am rămas mult timp cu gândul la ied și sper din tot sufletul să își revină și să alerge în curând alături de mama lui. Mi se pare ciudat că atunci când s-a apropiat soțul meu de el nu a fugit, dar când a venit ciobanul și turma s-a ascuns.
Am continuat picnicul, am făcut o salată, am luat niste pizza, prăjitură și fructe…
Ne-am distrat privindu-i pe cei mici mancând fructele, Aris în timp ce se mai certa cu vântul. După am făcut o plimbare în pădure, prima pentru gemenii, s-au minunat atât de tare de tot ce au văzut…
A fost o zi atât de plăcută, ne-am bucurat atât de mult de natură, ne-a lipsit mult și ne dorim să petrecem cât mai multe momente așa…

Publicat de Pasca Ioana

Doar un om în căutarea celei mai bune versiuni ale sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: