Îmi vin uneori atât de multe gânduri în minte, despre atât de multe lucruri, încât mi-e greu să sintetizez, uneori mi-e greu să duc o idee până la capăt, iar azi e una din zilele alea… Ziua aia când vreau să amân alarma, în care aș vrea să dorm și totuși aș vrea să le fac pe toate, ziua în care nehotărârea pune stăpânire pe mine și nu mă lasă, mă strănge în brațe și mă ține strâns și îi răspund la fel, ne îmbrățisăm și aștept să treacă, să mă lase, să o las… E ceață, frig și prefer să rămân aici, eu cu nehotărârea mea până mâine dimineață, iar mâine soarele îmi va aduce iar o rază de speranță, dar azi e bine așa
