Așteptând să intru la o Tomografie Computerizată, Doamne câte emoții mă copleșesc!Mereu problemele de sănătate oricât ar fi de mici, îmi dau niște stări de agitație, nesiguranță. Am văzut cu ochii mei ce poate face lipsa de sănătate cu un corp uman, la câtă suferință poate să ducă și la cât de mult rău poate să provoace nu doar persoanei afectate în mod direct ci și familiei, apropiaților.
Mama mea a suferit de o boală nemiloasă, Scleroză multiplă în plăgi, iar ultimele luni din viață ei au fost destul de grele, iar eu am fost alături de ea, asta influențându-mi viața pentru totdeauna. De atunci îmi e greu să văd oameni bolnavi și mă sensibilizează până la lacrimi atunci când văd pe cineva că este bolnav.
Sunt o persoană destul de sensibilă, ar spune unii, dar eu consider că sunt doar o persoană care își permite să simtă orice la cote maxime. Adică când sunt fericită se vede pe chipul meu, dar la fel de bine se vede și neliniștea și îngrijorarea. De ceva vreme am fost destul de îngrijorată pentru starea mea de sănătate, de aceea am și lipsit din mediul online.
Acum sunt la spital, tocmai ce am făcut un tomograf și aștept rezultatele. Am un chist pe gât care uneori se umflă destul de tare, nu se știu cauzele lui, acesta fiind motivul pentru care trebuie să fac această investigație.
Înainte să intru tremuram destul de tare și aveam atât de mari emoții, care până la urmă s-au dovedit a fi puțin exagerate. Nu e nimic de ce să îți fie frică la asta. Stai întins, nemișcat pentru aproximativ 5 minute. S-a dovedit a fi de folos la asta ultima parte a meditației Nadabrahma pe care am reușit să o fac pentru 10 zile. Cred că mi-ar fi fost mult mai greu să stau nemișcată pentru 5 minute dacă nu aveam deja exercițiul acesta format în timpul meditației. Atunci am descoperit cât de greu îmi este să îmi mențin corpul nemișcat.
După ce m-am întins pe patul de la tomograf, mi-a introdus o branulă în mână prin care mi-a pus substanța de contrast, mi-a așezat capul în poziția corectă, iar de aici toată treaba era simplă, să stau nemișcată. Pentru câteva secunde am fost rugată să nu respir și să nu înghit și am început să simt căldură în gât și în restul corpului. Am stat cu ochii închiși în timpul investigației, iar asta mi-a dat o senzație de rotire, mi se părea că mă învârt. Acum aștept rezultatul și sper să fie totul bine și să nu mai dureze foarte mult deoarece încep să îmi pierd răbdarea. Îmi trec prin minte foarte multe scenarii și oricât încerc să îmi păstrez gândurile optimiste, parcă tot spre dramatizare se îndreaptă.
Am primit și rezultatele și totul este în regulă, ceea ce mă liniștește extrem de mult.
Deși am încredere în corpul meu, atunci când sunt pusă în fața unei examinări amănunțite, încep să îmi pierd încrederea și devin destul de fragilă. Am învățat să mă descurc cu fragilitatea, să mă facă să devin mai atentă și mai precaută. Frica mea cea mai mare este cea de îmbolnăvire, iar asta mă poate ajuta să duc o viață cât mai sănătoasă, să fiu mai atentă la mâncare, să îmi cunosc mai bine corpul și ce se întâmplă cu el, să am grijă de mine mai mult decât am făcut până acum.
Încerc să învăț să îmi înfrunt friciile și temerile, și am atât de multe… După ce înfrunți una, te simți atât de eliberat, cel puțin asta simt eu acum.