Înainte ca dacii liberi să își pună stăpânire pe teritoriu și să nu se lasă cuceriți, în capitala Maramureșului istoric, Rozavlea, locuiau uriașii… Aici și-a găsit sfârșitul ultimul uriaș, uriașul Cingălau. Conform legendei Cingălău avea o singură fică, Roza Rozalina, care a găsit într-una din zile niște oameni care arau,și i-a dus în poalele sale să îi arate tatălui său, crezând că sunt jucării. Cingălau când i-a văzut și-a dat seama că sfârșitul îi e aproape și a rugat-o să îi ducă înapoi. Aceasta s-a îndrăgostit de unul dintre oameni și s-a rugat să devină și ea un om pentru a-și putea trăi iubirea alături de alesul ei. Dorința ei a fost îndeplinită, iar tatăl ei uimit de ce s-a întâmplat s-a transformat într-o stâncă, care există și azi, purtând numele de dealul Gogoșa.
Aici unde legendele și istoria se împletesc perfect, am găsit un loc minunat unde modernul și tradiția merg mâna în mână, se împrietenesc și ia naștere Casa Tomșa. Casa Tomșa este locul în care te simți ca acasă, o afacere de familie, rezultatul muncii unor oameni cum rar întâlnești.
De cum treci de porțile acestui loc, gazdele te întâmpină cu zâmbete, amabilitate și voie bună. Chiar dacă uriașii au dispărut, sufletele lor gigantice au rămas în oamenii din Rozavlea.
Ajunși în camere, bunul gust, simplitatea și curățenia te impresionează. Camerele au balcon cu vedere la munte și piscină, pentru noi a fost locul ideal de a petrece seara alături de Cezar care a ascultat cu interes povestea uriașului Cingălau și am urmărit cum răsare luna deasupra dealului Gogoașa.
Pentru noi balconul a fost un foarte mare avantaj deoarece așa am putut să fim afară, dar să vedem în continuare gemenii care dormeau și să ne bucurăm în continuare de natură.
Casa Tomșa este rezultatul unor oameni care fac cu dragoste ceea ce fac și muncesc mereu pentru a satisface nevoile clienților. Cu o capacitate de cinci camere cu baie proprie, piscină pentru adulți și pentru copii, loc de joacă, restaurant, zona de luat masa în aer liber, zonă picnic, șezlonguri, restaurant cu mâncare delicioasă.
Mâncarea este făcută în mare parte cu produse locale, ciorbele sunt ca la mama acasă, cașcavalul pane musai trebuie încercat, e de vis. Micul dejun, dacă optezi pentru pâine prăjită cu gem si unt, untul este făcut în casă, iar pe mine acest lucru mi-a făcut ziua mai bună, nu am mai mâncat unt de casă de vreo 20 de ani. Să nu mai vorbesc de omleta.
Noi, am stat pentru două nopți în această locație și am mai fi stat mult și bine, ne-am simțit minunat de la mic la mare.
În zonă sunt foarte multe obiective turistice, dacă îți dorești să vizitezi Maramureșul istoric, îți recomand cu căldură să optezi pentru Casa Tomșa. În 30- 40 de minute, ajungi la Mocanița, în 15 la Mănăstirea Bârsana, Sighet, Moara lui Mecleș, meșterul de opinci din Sârbi, toate sunt la distanțe de maxim o oră.
Am aflat de la gazde, despre Rozavlea că este o localitate cu un istoric bogat, atât cultural cât și religios, având una dintre cele mai vechi biserici din lemn din România, datată în 1717, care și-a păstratc zborun farmec aparte și o bogăție culturală fără seamăn. De asemenea, Rozavlea găzduiește și un festival al culturii, în perioada lunii august din fiecare an – „Roza-Rozalina”, festival cu invitați de seamă din zona Maramureșului și din toată țara.
Noi nu am vizitat weekend-ul acesta nimic, dar ne dorim să revenim și să vizităm împrejurimile, pe mine mă atrage energia și poveștile din zonă. Maramureșul istoric merită văzut, dar și ascultat.